Analiză devastatoare a istoricului Armand Goșu, cel mai bun specialist în Rusia pe care-l avem: cum a pierdut România după 2016 statutul de aliat-cheie al NATO și SUA pe care-l deținuse până atunci în tandem cu Polonia. Azi, România este exilată în irelevanță, fiind privită de Occident „la pachet” cu Bulgaria, adică un stat incapabil să producă ceva, orice, indiferent pe ce dosar de politică externă.
Explicațiile sunt foarte profunde. Profesorul Goșu face o incursiune profundă, până în urmă cu 120 de ani, dar cauzele principale trebuie căutate în originile comuniste ale actualelor structuri de putere și militare de la București. Actualele elite ale țării noastre i-au fost ostile Ucrainei încă dinainte ca aceasta să-și proclame independența, prin referendumul din 1 decembrie 1991.
Pretențiile teritoriale explicite manifestate de România într-o proclamație a Parlamentului din 28 noiembrie 1991, prin care se revendicau Sudul Basarabiei, Hotinul și Hațegul, au dus la nenumărate episoade tensionate cu noul stat apărut la granița de est. Făcând jocul lui Gorbaciov și al Moscovei, care încă mai sperau să blocheze independența Ucrainei, regimul Iliescu a ignorat atunci pericolul de a deschide Cutia Pandorei, pentru că în baza acelorași pretenții teritoriale Ungaria putea cere Transilvania.
De atunci, lucrurile au mers prost între România și Ucraina.
Situația s-a detensionat temporar în 1997-2000, după ce fostul partid comunist din România, rebotezat PDSR, a pierdut alegerile și la putere a venit Convenția Democratică. Așa s-a putut semna tratatul de prietenie cu Ucraina care a permis aderarea României la NATO și UE.
Apoi, relațiile au înghețat din nou.
După venirea la putere a lui Klaus Iohannis, România s-a prăbușit ca actor relevant pe plan regional. Președintele român a reorientat țara dinspre parteneriatul strâns cu SUA către unul cu nucleul țărilor europene occidentale. A fost o alegere proastă, după 2016 Polonia și țările baltice profilându-se ca singurul pol strategic al flancului estic al NATO.
Goșu își presară articolul cu informații inedite, precum episodul penibil în care Klaus Iohannis i-a întors pur și simplu spatele omologului său ucrainean pe holurile Adunării Generale ONU, de la New York, atunci când acesta din urmă a venit să-l întrebe de ce și-a anulat vizita la Kiev.
Voit sau nu, elitele României merg și acum pe narativul Moscovei, cu care alimentează o parte a presei. Goșu avertizează că Bucureștiul nu e încântat de perspectiva unei eventuale victorii a Ucrainei în fața Rusiei, deși succesul lui Putin ar transforma țara noastră într-o țintă cu graniță de peste 600 de km cu rușii.
România se îndreaptă spre un nou tandem, cel cu Ungaria, pe măsură ce se apropie negocierile de aderare a Ucrainei la NATO și UE. Toate aceste lucruri ar trebui să ne îngrijoreze profund.
Linkul cu editorialul complet din revista „22”:
Matei Udrea via Gabi Preda
